Cinejurnal recomandă 5 filme de Halloween

O teorie sugerează că Halloweenul îşi are originea în cultura celtică, numit de către ei pe atunci: Festivalul lui Samhain. Noaptea dintre 31 octombrie şi 1 noiembrie reprezenta momentul în care bariera lumii de dincolo se subţia, iar spiritele rele colindau pământul. Astfel, pentru a le potoli, celţii erau nevoiţi să aducă sacrificii umane.

O a doua teorie susţine că Halloweenul a fost de la bun început o sărbătoare de origine catolică. "All Hallow's Eve", cum îi mai spuneau aceştia era ziua în care catolicii sau protestanţii îşi aminteau şi îşi sărbătoreau morţii, incluzând aici sfiinţi şi martirii. Cum noi suntem în mare parte ortodocşi, de aceea Halloweenul nu a fost sărbătorit şi pe la noi.

Dar îl putem sărbători acum, iar pentru a vă face seara de Halloween mai înspăimântătoare, v-am pregătit o listă de filme pe care trebuie neapărat să le vedeţi!

LOCUL 5: Trick 'r Treat (2007)

Inspirându-se din antologia Creepshow a lui George Romero şi a lui Stephen King, regizorul Michael Dougherty ne prezintă ceva similar, doar că de această dată tematica aleasă ţine strict de Halloween. De la criminali, la zombie şi vârcolaci, toate poveştile se întrepătrund una cu cealaltă, formând un tot unitar – diferenţiindu-se în acelaşi timp de Creepshow prin structura aleasă. Montajul nefiind deloc liniar, asemănându-se cu Rashomon sau Pulp Fiction.

LOCUL 4: The Conjuring (2013)

Înainte ca James Wan să-şi strice stilul regizoral cu filme precum Fast and Furious 7 sau Aquaman, regizorul era cunoscut pentru filme de groază ca şi Saw, Insidious sau The Conjuring. Avându-i protagonişti pe soţii Warren – cunoscuţii investigatori de fenomene paranormale, Wan ne prezintă unul din cazurile lor şi anume posedarea unei femei, soţie şi mamă, de către spiritul unei vrăjitoare care fusese spânzurată pe pământul cumpărat de familie. Având experienţa filmelor anterioare, Wan a ştiut cum să construiască atmosfera şi să se folosească de aşa-zisele "jump scares" la momentul potrivit, fără a fi intruziv spectatorului.

LOCUL 3: Suspiria (1977)

Cinematografia italiană a secolului trecut a fost una plină de surprize, dăruindu-ne atât neorealismul italian, dar şi mai multe filme de groază care rivaliza cinematografia Hollywoodiană a vremurilor respective. Autori precum Mario Bava, Lucio Fulci sau Dario Argento au abordat stilul gotic în filmele lor într-un mod expresiv.

Suspiria, în regia lui Dario Argento, ne prezintă povestea lui Suzy Bannion, o studentă americană la balet care se transferă la una dintre cele mai prestigioase academii de dans din Germania. O serie de crime care au legătură cu academia o aruncă pe Suzy în mijlocul unei "afaceri" vrăjitoreşti – aflând pe parcurs originile stranii ale şcolii.

Suspriria a rămas cunoscut şi pentru coloana sonoră compusă de trupa de rock italiană, Goblin, cât şi pentru cromatica ţipătoare prezentă pe tot parcursul peliculei. Roşul, reprezentând patima vrăjitorească, cât şi forţa vitală a vieţii – accentuând şi mai mult elementul de supranatural întrepătruns apoi în unele cadre de un albastru rece al morţii.

LOCUL 2: The VVitch (2015)

Reprezentând debutul regizoral al lui Robert Eggers, The VVitch spune povestea unei familii creştine exilate dintr-o colonie de puritani din New England. Forţaţi să trăiască la o casă distanţată de societate, familia se confruntă cu o serie de fenomene legate de vrăjitorie. Prin documentarea amplă făcută de Eggers, regizorul a reuşit să ne prezinte elemente clasice de folclor precum ţapul negru, reprezentat ca întruchiparea diavolului, băutul sângelui de către vrăjitoare, fie uman sau animal, cât şi neliniştea şi halucinaţiile provocate pe parcursul poveştii.

Dialogul a fost scris specific limbajului de la 1600, prezentându-ne o engleză vechă, lucru pe care Eggers îl va folosi şi un următorul său film, Lighthouse ce-i are protagonişti pe Willem Dafoe şi Robert Pattinson.

Pe lângă aceasta, pentru a păstra şi elementul de realism, Eggers ne prezintă constant o recoltă de porumb infectată cu o ciupercă halucinogenă, care, conform specialiştilor este responsabilă pentru toate întruchipările oamenilor de atunci despre vrăjitoare.

LOCUL 1: Halloween (1978)

Regizat de John Carpenter în 1978, Halloween a fost făcut ca o dedicaţie adusă lui Hitchock pentru celebrul său film, Psycho. Înlocuind Motelul Bates cu o suburbie americană fictivă, cât şi criminalul carismatic cu un unul tăcut care ucide din umbră, Halloween a dat naştere cu adevărat subdiviziunii horror numite "slasher". Pe de-o parte, filmul urmăreşte povestea lui Laurie Strode, interpetată chiar de către fiica actriţei lui Marion Crane din Psycho, a cărei viaţă va fi dată peste cap în noaptea de Halloween. Iar pe cealaltă parte, pelicula urmăreşte şi povestea doctorului Loomis şi lupta sa îndelungată pe care o va avea cu Michael Myers pe parcursul a şase filme. Restul continuărilor de după moartea actorului Donald Pleasance urmăresc alt fir narativ.