WandaVision începe “cea de-a patra fază” a universului cinematografic Marvel. Iniţial, prequelul cu Black Widow trebuia să facă lucrul ascesta, dar cum situaţia pandemică nu a permis cinematografelor să funcţioneze în ritmul normal, filmul a fost amânat până pe 9 iulie, Marvel concentrându-se momentan pe producţii de seriale ce au legătură şi continuă atât povestea începută în filme, dar şi dezvoltând mai bine personajele secundare.
“Pleasantville” portretizează o parte a societăţii americane din anii ’50 unde totul este perfect. “Visul American”, cum îl numeau aceştia consta într-o familie de clasă mijlocie trăind într-o suburbie, departe de oraşele mari şi zgomotoase, şi având cel puţin doi copii. Bărbatul era văzut ca stâlpul familiei, muncitor, fiind singurul om ce aducea bani în casă, în timp ce femeia se ocupa de treburile casnice, asigurându-se că totul este în ordine. Comunitatea ce alcătuia suburbia era una cât se poate de strânsă, unde toţi se ştiau şi se ajutau între ei.
Apărut în 1973, Westworld spune povestea a doi prieteni care vin într-un parc tematic pentru a scăpa de viaţa cotidiană.
La sfârşitul secolului al XIX-lea lua naştere o nouă artă care avea să crească repede în popularitate şi să ajungă chiar şi armă de propagandă politică. Până în ziua de astăzi, cinematografia şi-a câştigat renumele prin diferitele sale curente şi prin autori precum Fellini, Tarkovski sau Godard, care au demonstrat că filmul de cinema nu este deloc un spectacol ieftin, ci că poate la fel de bine ca şi un roman sau o piesă de teatru să prezinte o poveste cu semnificaţie pentru spectator.
Născut din dorinţa de a prezenta realitatea aşa cum e ea, neorealismul italian este cea mai îndrăgită perioadă din cinematografia italiană. Cineaştii care au aderat curentului renunţaseră la convenţiile cinematografice deja stabilite. Aşadar, filmatul într-un studio amenajat fusese înlocuit cu filmatul direct la locaţie, actorii profesionişti cu oameni simpli care aveau experienţă de viaţă, iar lumina artificială cu cea naturală.
1917 a fost un an cu o însemnătate greoaie pentru istoria omenirii. Primul Război Mondial se afla în penultimul an de desfăşurare, iar pe lângă acesta, în Rusia se instaura un regim totalitar ce avea să depăşească cu mult numărul victimelor căzute la datorie în război. În 1917 este plasată şi acţiunea ultimului film regizat de Sam Mendes, a cărui poveste are la bază una dintre întâmplările trăite de bunicul său pe front.
Adaptat după romanul lui Thomas Harris, Tăcerea mieilor spune povestea unei agente FBI proaspăt ieşită din academie, căreia i se însărcinează misiunea de a prinde un criminal poreclit “Buffalo Bill”. Cu toate că este a doua adaptare a seriei Hannibal Lecter, filmul nu urmează întâmplările din Manhunter, care au la bază acţiunea romanului Red Dragon, ci se concentrează pe propria sa lume, unde Lecter este interpretat acum de Sir Anthony Hopkins.
Dacă ar fi să aleg un film reprezentativ cultului consumului excesiv din ultima vreme, Platforma, în regia lui Galder Gaztelu-Urrutia s-ar încadra de minune. Desigur, am mai avut în trecut pelicule care să trateze acest subiect într-o oarecare măsură, cum ar fi Dawn of the Dead (1978) al lui George Romero, care se lega de obsesia cumpărăturilor de mall prin integrarea unei armate de morţi vii prinşi într-un astfel de loc, neavând linişte şi cotrobăind pe la vitrinele magazinelor.
Adaptat după romanul lui Margaret Mitchell, Pe aripile vântului spune o poveste de dragoste imposibilă plasată în perioada Războiului Civil American – ce a început cu scopul eliberării de sub sclavie a persoanelor de culoare, subjugate încă de pe vremea primilor colonişti.
Când am auzit de producţia serialului Westworld, nu numai că am fost încântat de conceptul unui parc cu tema Vestului Sălbatic, dar şi de echipa din spatele acestuia. Avem o producţie marca HBO, coprodus cu Warner Brothers, la cârma căreia stau Jonathan Nolan împreună cu soţia sa, Lisa Joy.