Stranger Things 4 – Cronică de serial

REGIA ŞI SCENARIUL

După două sezoane în care frații Duffer s-au distanțat de elementele corespunzătoare genului care au definit primul sezon, creatorii au promis o reîntoarcere la acestea prin introducerea unui monstru bine construit, care beneficiază și de o dezvoltare a personajului, aflând mai multe despre el pe parcursul poveștii prin intermediul secvențelor de tip flashback, cât și prin secvențele de vis. În același timp, prin puterea așa-numitului Vecna, frații Duffer fac o trimitere și la modul prin care Freddy Krueger își vâna victimele în „Nightmare on Elm Street”.

Și că tot am adus în discuție pelicula regizorului Wes Craven, Robert Englund, actorul care l-a interpretat pe Freddy este și el prezent în Stranger Things, fiind într-un fel legat de originea monstrului de aici.

Preproducția celui de-al patrulea sezon a început chiar dinainte ca sezonul trei să fie disponibil pe Netflix. Cu un scenariu mult mai mare, ce ajunge sau depăşeşte 800 de pagini, împărţite în nouă episoade – povestea de aici devine şi cea mai amplă construcţie narativă realizată de cei doi fraţi. Aceştia aleg să lungească firul narativ întrucât lăsaseră multe puncte deschise anterior ce trebuiau rezolvate, dar în acelaşi timp să conceapă şi unele noi prin care să ducă intriga mai departe.

Într-un final, au ales să plaseze acţiunea la opt luni după evenimentele desfășurate în cel de-al treilea sezon, care a culminat cu despărțirea personajelor, fiind, de asemenea, și o tehnică narativă des întâlnită în serialele moderne.

Urmând o structură în trei acte, fraţii Duffer construiesc trei fire narative principale, care se desfăşoară în paralel pe tot parcursul sezonului până când ajung să se unească precum vedem şi în primul sezon al serialului „The Witcher”.

Primul fir narativ urmărește povestea copiilor rămași în Hawkins, cât și introducerea noului antagonist, Vecna. În timp ce cel de-al doilea se concentrează pe restul grupului, mutat acum în California. Aici sunt introduse atât elementele de bullying, care împart și acest fir narativ în două părți separate: una în care Eleven este luată din nou de lângă prietenii săi pentru a-și recăpăta puterile, dar și pentru a afla adevărul din spatele experimentelor. În timp ce în următoarea avem o structură de „road movie” cu restul adolescenţilor care pornesc la drum pentru a căuta-o.

De asemenea, pentru încă o dată, fraţii Duffer ne prezintă mesaje pro viaţă, anti fenomenul bullying ce are loc în şcoli prin secvenţele ce o au în prim plan pe Eleven, dar şi mai târziu prin confruntarea lui Max cu destinul, unde realizează cât de importantă e viaţă.

Cel de-al treilea fir narativ, care se desprinde tot din al doilea, ne prezintă reintroducerea lui Hopper în poveste. Nu mai este o surpriză faptul că șeriful nu a murit la sfârşitul sezonului trecut, fiind arătat în toate materialele lor promoţionale. Acţiunea, însă, ne mută din America însorită şi colorată într-o Rusie rece şi desaturată.

NAŞTEREA LUI VECNA

Vecna are la bază un alt personaj de Dungeons and Dragons, asemenea Demagorgonului primului sezon. Fiind menționat ca o legendă încă din prima ediție de D&D în 1976, Vecna își face apariția în carne și oase abia prin 1990, devenind unul dintre cei mai puternici antagoniști ai jocului.

Vecna este descris ca fiind un mort viu cu puteri magice care stăpânește un vast imperiu. Pentru a-i da o înfățișare terifiantă și macabră monstrului, producătorii au ales să meargă pe mâna lui Barrie Gower, care se ocupase de efectele practice atât în Game of Thrones, dar și în Chernobyl. Ce îl deosebește pe Vecna din Stranger Things față de cel din D&D este faptul că în serial, antagonistul este un om care suferă o mutație de la expunerea cu Lumea Răsturnată, unde rămâne închis timp de 20 de ani. Spre deosebire de joc, unde acolo este readus la viaţă cu ajutorul magiei.

Jamie Campbell Bower, actorul care îi interpretează varianta umană este și cel care îmbracă costumul de monstru. Pentru a detalia mai bine mutația suferită, Barrie Gower îi face vizibile pe tot corpul actorului venele îngroșate, cât și țesutul muscular vizibil în urma arderii pielii.

Înainte de a se apuca de treabă, Gower a primit diferite variante de artă conceptuală pentru felul în care avea să arate Vecna.

Gower s-a folosit de un gel medical cu silicon pentru a modela pielea costumului, întrucât acest material îi permitea ajustarea grosimii ţesutului pielii. De ce a fost important acest lucru? Pentru că i-a permis creatorului de efecte speciale să facă un costum care să muleze perfect pe trupul lui Jamie Campbell pentru a reda naturaleţea mişcărilor muşchilor. Dinţii i-au fost acoperiţi, de asemenea, cu un suport din plastic, colorat de Gower pentru a le da aspectul de dantură putrezită. Pentru ochi, în schimb, l-au pus pe actor să poarte lentile de contact pentru a reda aspectul albicios, ca de mort.

Pe lângă toate acestea, Gower a trebuit să se asigure că actorul putea să audă prin costum, să poată vorbi, să mănânce sau să meargă la baie în timpul dublelor.

Întreg procesul costumării actorului dura în jur de opt ore şi jumătate, timp în care Jamie Campbell îşi repeta replicile, cu aceeaşi voce a monstrului, băgând spaima în echipa de makeup.

Abia după ce au terminat cu aplicarea efectelor practice, acestea au fost augumentate într-un soft de grafică pe calculator pentru a anima tentaculele monstrului. Inclusiv nasul, care fusese pictat cu negru la machiaj, a fost înlăturat tot în acel soft. În total, „naşterea lui Vecna a constituit un efort de 90% efecte practice şi 10 % efecte grafice.

Vecna se alătură astfel monştrilor din filmele horror clasice, precum Xenomorphul din Alien, Freddy Krueger sau al lui Tar Man din Return of the Living Dead.

De asemenea, este și un exemplu atât pentru cineaștii de horror modern, cât și pentru producătorii acestora care nu vor să aloce buget pentru una dintre cele mai importante laturi ale filmului de groază.

CONCEPT

Cea mai mare sursă de inspiraţie a sezonului patru o constituie seria de filme de groază realizată de Wes Craven: A Nightmare on Elm Street. Aici ni se prezenta un monstru pe nume Freddy Krueger care îşi omora victimele în lumea viselor. Fraţii Duffer s-au gândit că ar fi bine să încredinţeze aceeaşi putere lui Vecna, care, la fel, îşi ucide victimele într-un mod asemănător. Deosebirea fiind că Vecna nu aşteaptă ca acestea să adoarmă, ci el însuşi le băgă în transă.

Am menţionat faptul că Robert Englund, interpretul lui Freddy Krueger este şi el prezent în serial. Pentru conceptul lui vizual, fraţii Duffer i-au cerut lui Gower să creeze o mască din latex în care ambii ochi să fie tăiaţi cu o lamă, dar în care să se poată distinge şi rămăşiţele globurilor oculare. Gower specifică într-un interviu că a fost o onoare pentru el să lucreze cu celebrul actor, mai ales că l-a inspirat încă din copilărie să-şi aleagă o carieră de creator de efecte speciale în cinema.

Tot specific filmelor de groază sunt şi elementele creştine prezentate în poveste. Întrucât acest gen îşi are rădăcinile în conflictul biblic dintre Îngeri şi Demoni sau a lui Dumnezeu contra Diavolului. Fapt care ne este redat şi prin faptul în care locuitorii din Hawkins îl văd pe Vecna, dar şi pe rockerul pasionat de Dungeons and Dragons pe care îl cred satanist.

Aici intră în scenă, Eddie Munson, personaj bazat pe cazul lui Damien Echols care a fost închis pe nedrept în 1994, aducândui-se acuzații că ar fi omorât trei adolescenți, doar pentru că stilul său vestimentar era asemănat de către oameni unui cult satanic. Acest lucru se întâmplă și cu personajul lui Eddie, care este învinovățit pe nedrept după ce este de față când Vecna își folosește puterea pentru a-și ucide prima victimă.

Tot la vremea respectivă, părinţii din întreaga Americă considerau jocul Dungeons and Dragons un pericol pentru copii, întrucât, credeau ei, că este un produs al satanismului.

La fel ca și sezoanele precedente, și acesta a scos la iveală piese de referință din anii 80, printre care și „Running Up That Hill” a lui Kate Bush – fiind melodia aleasă special de frații Duffer pentru Max, simbolizând atât conflictul ei interior după moartea fratelui, cât și confruntarea cu Vecna, care o face să realizeze că viața este prețioasă și că trebuie să lupte pentru ea. Întreaga secvență devenind una dintre cele mai bine realizate din întregul Stranger Things.

ESTETICĂ VIZUALĂ

Pentru a distinge cele trei fire narative, echipa de la costume a trebuit să vină cu idei de îmbrăcăminte specifică fiecărei locații. Pentru Hawkins au rămas la stilul de culori saturate, în timp ce pentru California au venit cu nuanțe de roz, albastru deschis, dar și violet. Pentru Rusia, evident, s-au folosit culori reci pentru a scoate în evidență gravitatea comunismului.

CONCLUZII

Millie Bobby Brown spera ca Stranger Things să ajungă următorul Game of Thrones. Fiind două genuri total diferite, nu ai cum să le asemeni, cu excepţia, poate, a bucăţilor de poveste în care apar White Walkers.

Sezonul 4 reuşeşte să demonstreze faptul că timpul este cel mai bun aliat în cazul unei producţii de o asemenea amploare. Mai exact timpul petrecut la scrierea scenariului, la dezvoltarea personajelor, a poveştii, dar şi a efectelor practice, a lumii, a conceptului regizoral – toate acestea sunt esenţiale pentru a construi un serial de succes.