Cinejurnal de Crăciun: Singur Acasă (1990)

REGIA ŞI SCENARIUL

Scenariul îi aparţine însuşi producătorului John Hughes, care îşi imaginase o situaţie despre cum şi-ar fi uitat fiul mai mic acasă când ar fi trebuit să plece în vacanţă. Ideea trăznită nu i-a mai dat pace până nu a dezvoltat-o cum trebuie, mai ales că avea persoana potrivită în minte pentru rolul principal – fiind vorba despre Macaulay Culkin, cu care producătorul lucrase şi la filmul său anterior, "Unchiul Buck.

În scrierea scenariului, Hughes a reuşit să îmbine atât dorinţa protagonistului de a scăpa de propriii părinţi cu frica care îl cuprinde imediat după ce entuziasmul păleşte în faţa responsabilităţilor de adult. Kevin fiind nevoit să facă cumpărături, să îşi spele hainele, să facă rost de mâncare şi să aibă grijă de casă.

Cu toate că punctul de plecare era bătut în cuie, scenariului tot îi mai lipsea un element menit să menţină suspansul şi să facă privitorul să empatizeze cu problema puştiului. Iar cum copiilor le este frică de hoţi, Hughes a hotărât să adauge doi spărgători de case pe post de antagonişti.

Regia trebuia să-i fie încredinţată lui Patrick Read Johnson, dar cum acesta era prins cu filmarea lui Spaced Invaders, Hughes a trebuit să caute pe altcineva. Chris Columbus a fost cea de-a doua alegere, care tocmai părăsise producţia unui alt film de Crăciun, după jignirile primite din partea actorului din rol principal.

Pe vremea aceea, la Hollywood, Chris Columbus era deja cunoscut ca scenarist pentru filme de comedie precum Goonies sau Gremlins. Acesta avea în plan să scrie suficiente scenarii bune, până când un producător avea de gând să îl lase şi să regizeze unul din ele. Iar John Hughes a fost producătorul care a crezut în talentul său.

Columbus a fost şi cel care-l adăugase pe bătrânul Marley în poveste. La începutul filmului, fraţii lui Kevin îi spun o poveste despre cum unul dintre vecinii lor ar fi un ucigaş. Relaţia dintre copil şi bătrân este stabilită astfel printr-o frică nejustificată, de la depărtare, prin intermediul unei ferestre. Păstrând misterul identităţii lui până spre finalul poveştii, regizorul a mai adăugat un substrat pentru a livra un deznodământ mult mai puternic. Kevin văzându-l pe bătrân în cele din urmă tot de la geam cum se împacă cu fiul său în ziua de Crăciun.

PRODUCŢIA

După ce a terminat draftul final al scenariului, prima intenţie a lui Hughes a fost să se ducă cu el la Warner Brothers, mai exact la şeful Bob Daly. Hughes negociase la început un buget de 10 milioane de dolari, iar Daly a acceptat. Cu toate acestea, pentru un film făcut la sfârşitul anilor '80, comparativ cu restul producţiilor mari din acea decadă, suma primită de Hughes era una mică.

Limitaţi de buget, Hughes şi cu echipa sa au ales să-şi stabilească sediul producţiei într-o şcoală abandonată din Chicago. Motivul era cât se poate de simplu: Hughes voia să-şi păstreze controlul creativ asupra producţiei peliculei, dar şi să scape de birocraţia inutilă care ar fi fost un stres suplimentar.

Hughes, însă, nu era străin locaţiei alese. Aici îşi filmase şi restul peliculelor precum "Unchiul Buck" sau "Day Off". După instalare, o parte a echipei a plecat în prospecţie, după casa perfectă pentru a reprezenta Familia McCallister în film. În mintea lor, casa trebuia să fie mare, primitoare, cât să atragă atenţia hoţilor din poveste, dar şi să-i permită lui Kevin să-şi pună planul de apărare în aplicare. Imobilul ales s-a dovedit a fi perfect numai pentru filmările exterioare, însă pentru cele interioare nu ofera suficient spaţiu, cât să încapă întreaga echipă şi să permită loc de manevrabilitate. Pentru asta aveau să construiască un platou care să imite interiorul casei fix în şcoala unde îşi formaseră noul sediu. Mai exact, în sala de sport a acesteia, unde au făcut un platou pe două etaje, care să permită inclusiv mişcări cu camera mobilă.

În timpul construcţiei platoului, bugetul filmului crescuse la 14.700.000 de dolari. Buget cu care Warner Brothers nu erau de acord şi de aceea au anulat producţia filmului, concediind întreaga echipă. Dacă nu ar fi fost îndrăzneala lui Hughes de a duce scenariul pe ascuns la cei de la 20th Century Fox, Singur Acasă nu ar mai fi existat în ziua de astăzi. Fără de care, Chris Columbus nu ar mai fi ajuns să regizeze nici primele două pelicule din seria Harry Potter.

Tom Jacobson, directorul adjunct de la Fox din vremea respectivă, îi plăcuse scenariul prezentat de Hughes, motiv pentru care a organizat o întâlnire în trei, între el, Hughes şi şeful principal de la Fox, Joe Roth – care, de asemenea fusese încântat de idee şi a fost de acord să finanţeze producţia filmului. Imediat după, au şi terminat de construit restul platoului.

Hughes a fost şi cel care i-l adusese lui Columbus pe Macaulay Culkin. În primă fază, regizorul nu a fost de acord, dar după audiţia puştiului, s-a convins de talentul lui. Copilul era încărcat de energie şi vesel tot timpul, precum este şi Kevin în film. Dacă ar fi ales pe altcineva, ar fi avut probleme de comportament, care nu s-ar fi potrivit pe scenariul lor. Lucrul cu copiii, de multe ori se dovedeşte a fi cel mai dificil moment al oricărui film.

În ceea ce privesc efectele practice, scenografii s-au descurcat de minune în limita bugetului. Cuiul pe care calcă Marv în film a fost făcut din cauciuc, în timp ce globurile de pom care se sparg sub picioarele lor, erau din zahăr. Numai tarantula folosită pe faţa actorului a fost adevărată. Întrucât cea mecanică de care voiau să se folosească arăta prea fals, au fost nevoiţi să recurgă la una adevărată. Daniel Stern a fost în pericol în tot acest timp. Urletul provocat de spaimă, însă, a fost înregistrat în post producţie, dar figura actorului a fost suficient de expresivă situaţiei, cât să permită adăugarea efectului sonor. Actorul îşi luase Psycho al lui Hitchcock drept model pentru stilul de joc.

PERSONAJE ŞI CONCEPT

Kevin McCallister, interpretat de Macaulay Culkin, este un băieţel de numai opt ani care încearcă să facă orice pentru a scăpa de toată lumea şi a rămâne singur. Cum provine dintr-o familie numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori, Kevin este luat mereu peste picior şi certat pentru fiecare lucru. Secvenţa de început cu familia, graba şi lipsa de atenţie pentru Kevin, reuşeşte să stabilească relaţia dintre el şi ceilalţi membri. Conflict care de altfel sfârşeşte printr-o ceartă, iar Kevin este uitat acasă în dimineaţa plecării spre aeroport.

În antiteză cu el se află atât mama acestuia, care se va simţi vinovată şi care va face tot posibilul să ajungă înapoi la Kevin, cât şi hoţii care vor pândi casa pentru a o jefui.

Pentru rolul lui Marv, Daniel Stern fusese principala alegere, dar actorul refuzase iniţial să joace, întrucât suma oferită era prea mică pentru cele două luni de filmare. În locul lui, producătorii s-au dus la Dan Roebuck. Însă lipsa chimiei dintre Roebuck şi Pesci a făcut producţia să se reîntoarcă la Stern. Mai ales că el şi cu Pesci mai jucaseră într-un film anterior şi se înţelegeau de minune. Astfel, Roebuck a fost înlocuit după numai trei zile de filmare la cererea regizorului.

Ca să înţelegem mai bine chimia dintre cei doi actori la filmare, trebuie să avem în vedere felul în care Hughes s-a folosit de comicul de situaţie în scrierea unor momente specifice ale scenariului. Un exemplu al acestuia se regăseşte în secvenţa în care Kevin se foloseşte de o casetă video în mod repetat pentru a-i păcăli pe hoţi că sunt în punctul de a fi împuşcaţi. În realitate, filmul folosit de ei în secvenţa respectivă nu există, iar ce vedem pe micul ecran este o înregistrare făcută special pentru "Singur Acasă". Până şi astăzi, rămâne una dintre cele mai memorabile secvenţe ale peliculei.

Comicul de situaţie mai este folosit şi în punctul culminant al poveştii, atunci când Kevin pune în aplicare planul pentru a scăpa de hoţi. Hughes ne invită în lumea copiilor, asistând la o idee ieşită din comun de a apăra casa. Până în acest punct, regizorul retranspune scenariul, jucându-se cu momentele în care personajele sunt serioase, dar amestecând şi momente specifice comediei. Trecerea finală realizându-se în secvenţa jafului.

Pentru rolul lui Harry, producţia pusese ochii pe John Lovitz. Inclusiv Robert De Niro a fost trecut pe listă, dar actorul care avea să joace rolul până la urmă a fost Joe Pesci, care mai lucrase cu De Niro în Raging Bull al lui Martin Scorsese, cât şi în următoarele filme ale aceluiaşi regizor. Iar Columbus, cum era un admirator al filmului, îşi dorise nespus să lucreze cu Pesci.

Cu toate acestea, Pesci a fost critic asupra replicilor sale din scenariu, considerându-le prea infantile pentru statutul său de actor. Această inconvenienţă provenea şi din faptul că actorului îi venea mai tot timpul să înjure, iar scenariul nu avea nicio înjurătură pentru el, motiv pentru care a fost nevoit să improvizeze un limbaj specific desenelor animate, în care scoate sunete neinteligibile, de fiecare dată când e lovit de capcanele lui Kevin.

IMAGINE ŞI MONTAJ

Julio Macat a fost ales pe partea de imagine, cu toate că la vremea respectivă, acesta fusese mai mult operator secund la alte filme. Insuficiența experienţei îl făcea să nu aibă încredere totală în sine. Ştia că e capabil să tragă cadre bune, dar nu se simţea pregătit pentru secvenţe întregi care să aibă legătură între ele, cât să formeze un film. Pentru a se inspira, Macat s-a uitat la multe desene animate, să observe felul în care aceştia decupau cadrele pentru momente cheie precum căzăturile, urletele specifice comediei, dar şi altele.

Până la urmă, stilul vizual ales de operator a fost unul destul de îndrăzneţ şi alert – optând pentru folosirea camerei mobile în multe secvenţe, inclusiv în cea de la început când ne plimbă prin casă, cât şi în cea de la aeroport. Prin mişcare, arătând vizual graba constantă a familiei. O altă laudă adusă directorului de imagine a fost întrebuinţa unghiurilor subiective ale lui Kevin. Cea mai cunoscută dintre ele fiind secvenţa de derdeluş care porneşte de pe scara holului casei până când personajul se propulsează cu sania afară. Montajul cuprinde atât cadre în care îl vedem pe Kevin, dar şi unghiul subiectiv al acestuia.

Limitarea bugetului l-a forţat pe directorul de imagine să găsească noi metode de a filma unele secvenţe. De pildă, secvenţa în care Kevin este aproape călcat de maşina hoţilor a fost trasă printr-un procedeu numit "reverse" – maşina pornind de la limita stabilită, demarând în spate, în timp ce Culkin, din faţa maşinii, mergea şi el cu spatele. În secvenţa în care aruncătorul de flăcări îi arde scalpul lui Joe Pesci, actorul a stat în spate, poziţionat cu ajutorul reflexiei unei oglinzi, iar la uşă, scenografii au pus un manechin. Astfel, prin iluzia optică, au păcălit efectul personajului arzând.

Cât despre următoarele cascadorii, acestea i-au cam dat bătăi de cap lui Julio Macat. Întrucât producţia adusese cascadori care aveau să încaseze fiecare lovitură primită sau să se arunce pe spate la comandă şi să cadă de la o anumită înălţime, directorul de imagine a venit cu ideea amplasării unei camere de rezervă, care să cuprindă tot ce se filmează într-un cadru larg. Spre surprinderea lui, cadrele trase cu acea cameră au fost favorizate atât de regizor, cât şi de producător şi de editor.

Pe partea de montaj, Chris Columbus l-a ales pe Raja Gosnell, care mai lucrase cu el, tot pe partea de editat, la "Heartbreak Hotel", un film despre Elvis care nu a prins deloc la critici. La restul producţiilor mari, ca şi Julio Macat, acesta făcuse parte tot din echipe secundare.

Montajul a durat în jur de zece săptămâni, timp în care Raja Gosnell şi cu echipa lui au rămas în şcoala abandonată, unde au editat filmul. Prima variantă, însă, a fost una nefavorabilă, lipsindu-i un element crucial: coloana sonoră. În glumă, regizorul îl menţionase pe celebrul compozitor, John Williams şi cum şi-ar fi dorit ca acesta să compună coloana sonoră. Pentru o echipă cu buget mic ca a lor, era imposibil să îl câştige pe compozitorul Războiului Stelelor sau al lui Indiana Jones.

Dar acest lucru nu i-a oprit să-i trimită o copie a montajului şi lui John Williams. Răspunsul din partea lui a fost unul neaşteptat: îi plăcuse ceea ce văzuse şi voia să compună coloana sonoră pentru "Singur Acasă".

CONCLUZII

Chris Columbus a reuşit să facă din "Singur Acasă" un film clasic de Crăciun pe care oamenii îl revăd cu bucurie an de an. Cu un scenariu atent scris şi o atmosferă primitoare, pelicula nu avea cum să nu devină un succes.

De asemenea, "Singur Acasă" a reprezentat şi cel de-al treilea lungmetraj regizat de Columbus, fiind şi filmul care l-a propulsat în carieră. Stilul său regizoral construit aici, s-a resimţit şi în atmosfera magică a primelor două filme Harry Potter, regizate tot de acesta.

"Singur Acasă" a avut parte şi de câteva continuări, numai a doua avându-l din nou pe Kevin ca protagonist. Acum, aflându-se sub tutela Disney, a beneficiat şi de un remake apărut anul acesta pe Disney+, platforma lor de distribuţie online. Din nefericire, nu se ridică deloc la nivelul calitativ al peliculei originale, fiind mai mult o insultă atât pentru franciză, cât şi pentru fani. Motiv pentru care vă recomand să rămâneţi la original, şi vă doresc un Crăciun fericit alături de cei dragi!