Batman în viziunea lui Tim Burton

Unsprezece ani mai târziu, ştafeta avea să-i fie pasată unui tânăr regizor cu un potenţial ascuns pe care aştepta să îl arate întregii lumi. Intră în scenă Tim Burton, căruia i se dă şansa să-l transpună pe Batman în viziunea lui proprie. Burton fiind un adept al Expresionismului German, aduce elementele gotice de acolo ce vor fi prezente în toate producţiile sale. Macabrul, oraşul Gotham construit într-o arhitectură unică, cât şi stilul de viaţă al protagonistului, toate sunt refăcute în stilul lui Burton.

REGIA ŞI SCENARIUL

Tim Burton şi-a început ucenicia în cinematografie ca şi grafician pentru Disney, lucrând la filme precum "The Fox and the Hound", "Tron" sau "The Black Cauldron", cu toate că schiţele sale nu au fost admise în producţiile finale. Ce avea însă să-l scoată în evidenţă a fost o serie de scurtmetraje care au constituit şi motivul pentru care cei de la Disney l-au concediat, acestea fiind mult prea macabre pentru viziunea şi publicul lor. La scurt timp după intră în vizorul celor de la Warner Brothers, debutând cu lungmetrajul "Pee-Wee's Big Adventure" şi continuând cu pelicula "Beetlejuice" care îi convinge pe producători de potenţialul uriaş al tânărului regizor.

Când Warner i-au încredinţat adaptarea lui Batman, Burton avea numai 29 de ani – o vârstă destul de fragedă pentru un regizor pus la cârma unei francize atât de mari. El nu se considera nici genul de cineast care face filme cu buget mare, în special un film ca Batman – lucru care evident s-a schimbat pe parcursul carierei lui.

Într-un interviu, Burton declara că nu fusese niciodată un mare fan al benzilor desenate, întrucât avea o difilcutate în a înţelege ordinea cadrelor. Asta până la apariţia lui "The Killing Joke" scrisă de Alan Moore în 1988, care l-a făcut să-şi schimbe părerea.

Burton alege să păstreze mult din influenţele benzilor desenate pe care le combină cu stilul său modelat de Expresionismul German, unde macabrul şi dezordinea sunt la ordinea zilei, schimbând unele elemente atât în reprezentarea oraşului Gotham, cât şi în reprezentarea lui Batman, dar şi originea personajului Joker.

PRODUCŢIA

La început, producătorii l-ar fi vrut pe Bill Murray în rolul lui Bruce Wayne, dar studiind cu atenţie Beetlejuice al lui Tim Burton, aceştia şi-au dat seama de calitatea umană a lui Michael Keaton, ceea ce l-ar fi făcut un Bruce Wayne, dar şi un Batman mai potrivit. Alături de Murray pe listă mai erau trecuţi şi Mel Gibson, Kevin Costner sau Charlie Sheen.

Totuşi, alegerea lui Michael Keaton în rolul lui Bruce Wayne îngrijorase publicul, întrucât actorul până atunci jucase numai roluri de comedie. Ceea ce punea la îndoială identitatea filmului. Doar nu aveau de gând să facă un film de comedie, nu? Pe vremea lui Keaton, cum internetul era doar un loc restrâns pentru o mână de oameni, rămânea la latura jurnaliştilor şi a criticilor de film să îşi bată joc de noua alegere ca Batman. Tim Burton, însă, avea toată încrederea în el că va reuşi. Conform regizorului, privirea lui Keaton a fost un atu important în interpretarea rolului. În ei se vedeau neliniştea care îl tulbura pe el ca şi personaj, cât şi agresivitatea ascunsă în urma durerii lăsate de moartea părinţilor săi în copilărie.

În aceeaşi situaţie s-a aflat şi Robert Pattinson, care de asemenea a fost batjocorit de către fani şi critici înainte de apariţia noului Batman, şi asta mulţumită rolului de vampir dat cu sclipici din Twilight. Asemenea lui Keaton, şi Pattinson a demostrat că poate juca nemaipomenit când i se prezintă un scenariu bun în faţă, dar are şi un regizor cu viziune în spate.

Revenind la Michael Keaton, acesta a susţinut că dacă nu ar fi insistat Burton, probabil nu ar fi citit scenariul, întrucât ştia cât de important e un astfel de film pentru fani şi dacă ar fi dat-o în bară, probabil şi-ar fi pătat cariera.

Cât despre rolul lui Joker, Tim Burton l-a vrut pe Jack Nicholson. Mai ales că regizorul îl vedea ca pe un Joker în viaţa reală. Producătorii au fost puţin sceptici în privinţa faptului dacă Nicholson va accepta să joace, având în vedere cariera lui prestigioasă.

Alegerea lui pentru un astfel de personaj reprezenta o maturizare a genului de filme cu super eroi care se va îndepărta de imaginea de film pentru copii – folosind teme puternice pentru a spune o poveste întunecată. Şi dacă Marlon Brando a putut să-l joace pe tatăl lui Superman, de ce nu ar putea şi Nicholson să-l joace pe Joker? Alegerea actorului fusese încă un şoc pentru criticii de film de la vremea respectivă.

Filmările au început în octombrie 1988 la Studiourile Pinewood, localizate într-un sat din Anglia numit Iver Heath, iar bugetul pe care Burton îl avea la dispoziţie se încadra între între 30 şi 40 milioane de dolari.

Cu acest buget, Burton l-a ales şi pe Danny Elfman drept compozitor al filmului. În perioada filmărilor, acesta vizitase platoul pentru a-şi face o idee despre viziunea din spatele filmului. Burton îi ceruse o coloană sonoră care să îmbine atmosfera gotică cu una de operă. Cei doi au colaborat atât de bine, încât Elfman a compus şi pentru următoarele pelicule ale lui Burton.

CONCEPT

Bob Kane, creatorul original al lui Batman fusese angajat de către producători pentru a oferi consultalţă pentru povestea din scenariu, asigurându-se că viziunea originală va fi respectată. Kane l-a creat pe Batman după ce a văzut mai multe schiţe ale lui Leonardo Da Vinci pe care le-a combinat cu un personaj dintr-un film numit "The Bat Whispers (1930)", cât şi cu personajul Zorro. Nu, nu cel cu Antonio Banderas, ci cel din anii '20. Cum Zorro obişnuia să iasă din peşteră pe un cal, de acolo şi Kane a venit cu idea de Bat Cave, dar a inventat şi celebrul Batmobil. O altă influenţă, de această dată din 1928 o reprezintă filmul "The Man who laughs", care a servit drept concept pentru crearea lui Joker.

În ceea ce priveşte ajutorul lui Batman, Robin, acesta nu fusese inclus în varianta lui Burton întrucât nu servea naraţiunii filmului. Apare totuşi în ultimele continuări începute de saga lui Burton, dar sub cârma altui regizor.

Un lucru important şi personal pe care Burton îl adaugă poveştii lui Bruce Wayne este legătura simbiotică dintre Batman şi Joker – aceasta formându-se încă de la "naşterea propriu-zisă" a lui Batman – Joker fiind cel care îi omoară părinţii. Mai târziu, Batman contribuie la "naşterea" lui Joker prin faptul că îl lasă pe Jack Napier să cadă în cazanul cu chimicale.

PERSONAJE

Michael Keaton interpretează un Batman copleşit de un întuneric interior, care se luptă cu condiţia dezumanizării înfruntând criminalitatea – fiind şi prima dată când personajul este înfăţişat aşa pe marile ecrane.

Bruce este prins la cumpăna dintre două lumi: cea a filantropului îndrăgostit de frumoasa jurnalistă Vicky Vale şi cea a justiţiarului nocturn care îi pune viaţa în pericol. Batman, personalitatea pe care şi-a însuşit-o nu este decât produsul crimelor – el fiind metoda de a le contracara. Lipsit de super puteri, Bruce este nevoit să se folosească de inteligenţă pentru a veni cu tot felul de gadget-uri şi de a fi cu un pas înaintea criminalilor – imobilizându-i şi cu forţă brută, fără să-i ucidă. Asta asta regula de aur pe care personajul nu o încalcă niciodată. Dacă o va face, riscă să ajungă ca ei.

De aceea Batmanul interpretat de Ben Affleck în Snyderverse nu a funcţionat. Şi acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre cel al lui Iain Glen din Titans. Amândoi au încălcat regula de aur: Batman nu omoară.

Cât despre interpretatul Jokerului în orice adaptare Batman, din câţi actori au intrat în pielea lui, numai patru s-au remarcat. Iar aici aş putea să-i împart pe categorii: în prima fiind vorba despre Jokeri realişti, modelaţi de societatea din care fac parte, iar a doua cuprinde Jokerii care rămân totuşi ancoraţi în lumea de bandă desenată. În prima categorie îi avem pe Heath Ledger, respectiv Joaquin Pheonix. În timp ce în a doua categorie îi avem pe Jack Nicholson şi Mark Hamill.

Jack Nicholson şi-a construit cariera jucând roluri de nebuni sau de psihopaţi, cel mai cunoscut fiind rolul lui Jack Torrance din adaptarea romanului Shining, în regia lui Stanley Kubrick, cât şi cel din "Zbor deasupra unui cuib de cuci" al lui Milos Forman, dar şi multe altele.

Ca şi personaj, Joker a fost inspirat de filmul "The man who laughs", adaptat la rândul după nuvela scrisă de Victor Hugo. Încă de la început, Joker a reprezentat conceptul de anarhie – face ce vrea după bunul său plac, indiferent dacă distrugerea şi crima se află printre lucrurile preferate. El nu le vede aşa însă. Pentru Joker toate lucrurile acestea reprezintă arta sa pe care vrea s-o împărtăşească cu restul lumii. O artă dementă, bolnavă, de care actorul Jack Nicholson reuşeşte să ne covingă.

Spre deosebire de benzile desenate, scenariştii au schimbat originea lui Joker şi l-au transformat din actorul de comedie neînţeles care e folosit de gangsteri pentru a da o spargere, căzând la locul faptei într-un cazan cu chimicale şi o ia razna, într-un om, care are legături cu mafia, e un criminal încă din adolescenţă, iar căzătura în substanţele chimice nu face decât să-i amplifice trăsăturile actuale şi să le ducă la extrem. Diferenţa o face că primul Joker este o victimă, în timp ce al doilea este un produs al propriilor alegeri.

ESTETICĂ VIZUALĂ

Pentru a obţine estetica vizuală definitorie filmului, Tim Burton ştia că fără oraşul Gotham în sine, care să fi denotat faptul că este un loc al crimelor, povestea nu avea să fie crezută niciodată.

Aşa că la cererea regizorului, Anton Furst a venit cu câteva schiţe conceptuale. Intenţia lui a fost de a menţine un oraş mizerabil şi grotesc din toate punctele de vedere – făcând o călătorie în timp şi imaginându-şi cum ar fi ajuns New York dacă nu ar fi avut o infrastructură planificată sau dacă ar fi dus lipsă de autoritate. Şi pentru a accentua dorinţa de coşmar cerută de Burton, arhitectul s-a folosit de schiţe de clădiri reale şi le-a combinat între ele, în ciuda faptului că nu se potrivesc. Rezultatul a fost ceva unic: un amestec de arhitectură gotică, Art Deco şi japoneză. Întreaga construcţie a oraşului a costat 2 milioane de dolari şi a fost de mărimea unui parc de distracţii.

Străzile trebuiau să pară de asemenea ca şi cum ar fi drumuri ce trec spre iad. Iar pentru a obţine efectul de strălucire, oamenii de la scenografie au trebuit să ude de fiecare dată locurile unde filmau, fie cu apă sau cu o substanţă uleoiasă, după caz.

În ceea ce priveşte costumul lui Batman, acesta a fost făcut strict pe postura şi musculatura lui Michael Keaton. Creatorii şi-au exprimat dezaprobarea în legătură cu aspectul de bandă desenată al costumului cu chiloţi traşi pe deasupra unor colanţi şi au venit cu o idee mai realistă, păstrând însă simbolul de pe piept într-un oval galben. Simbol care la Nolan, dar şi la Reeves arată diferit.

Întrucât pelerina era foarte grea, Michael Keaton a fost nevoit să inventeze un fel unic în care personajul său se întoarce cu faţa spre hoţi pentru a ascunde defectele costumului, cât şi faptul că actorul era aproape imobil de la greutate. De aceea foarte multe cadre cu Batman sunt luate la prim plan sau la plan mediu. Inclusiv Tim Burton s-a probat cu costumul pentru a intra în pielea lui Keaton şi a şti cum să comunice cu el pe platou.

Încălţămintea care face parte tot din costum a fost făcută special de cei de la Nike, reprezentând un model unic strict pentru producţia filmului.

Nici Jack Nicholson nu a scăpat de lunga transformare în Joker. Pentru modelarea rânjetului antagonistului, scenografii l-au pus pe actor să zâmbească cât de larg poate, în timp ce ei schiţau în carnetele lor figura pentru a şti cu exactitate cum să facă măştile din latex pe care Nicholson avea să le poarte.

CONCLUZII

Tim Burton nu a vrut ca adaptarea lui să fie una puerilă, ci a ţinut să exploreze teme mult mai mature pentru vremea respectivă, şi spun asta pentru că între timp, benzile desenate au devenit de asemenea un loc unde astfel de poveşti chiar există. Dramă, umor, absurditate, toate acestea sunt temele pe care regizorul le împărtăşeşte prin intermediul duetului format din Michael Keaton şi Jack Nicholson.

Succesul filmului a adus încasări de 400 milioane de dolari la box office, cât şi un Oscar pentru "Cea mai bună direcţie artistică", dar şi o nominalizare la Globurile de Aur lui Jack Nicholson pentru interpretarea lui Joker.

Batman reuşeşte să stabilească un tipar de urmat pentru următoarele filme cu super eroi, tipar care este folosit şi în "The Animated Series", care devine un punct de referinţă pentru franciză.

Filmul a avut parte şi de trei continuări, numai prima din ele păstrându-i pe Burton şi pe Keaton.